râvnitorii, vântu’ morii

money

Se apropie cu vitejie şi sfârşitu anului ăsta somalez. Am zărit o droaie de disperaţi dispuşi să facă orice, ca să-şi poată păstra fâsurile în faţa celorlalţi. Pe mulţi dintre ăştia, îi văd cam aşa:
fomişti care nu suportă atunci când sunt depăşiţi intelectual de alţii, se îmbârligă ca mâţu pe picior pe unde reuşesc milogindu-se, complotând sau profitând maxim de relaţiile părinteşti &CO .. iar apoi pălăvrăgesc cu tupeu.. clasica lambadă a descurcăreţului dăştept ce e pe forţe proprii. Urmează să cumpere inteligenţă, fluturând bani nemeritaţi şi mărunţi, ca să le facă alţii treaba.
Vă rog io nu mai subestimaţi gândiri, cu trăncăneala asta ieftină. Moralitatea nu prea se împacă cu avuţia (nowadays). Societatea-i inredibil de beteagă; pe măsură ce eşti mai apreciat şi realizat în dânsa, îţi pierzi şi din sănătatea cinstei. În special aici, în România… ţara exactului pă dos, unde jegurile domnesc.
Te pierzi şi pă tine până la urmă. De aia am o graniţă la modestie, pe care nu vreau s-o trec. Astfel zâmbetu meu rămâne 100% natural.

Nu tre’ să mă uit la cât are agonist un tinerică, cum e îmbrăcat / parfumat, sau ce are trecut în CV (aspecte secundare). Văd însă destui care se chinuie să impresioneze astfel, fără să deţină alte calităţi.
Citesc omu lejer în timp ce vorbeşte, îl trădează urgent egoismu şi gozu mental. Chestia-i că mucioşii ăştia nu realizează cât de superficiali şi uşor de dibuit sunt; dacă cumva taci (simulând politeţe).
Puţin ştiu ei că eşti la un pas să pui mâna pe topor, să li te uiţi prin cap cu ce naiba gândesc.
Din câte observ.. la muieri e modă să “iubească” barbari ce le subjugă cu pumnu dar le întreţin material. Pe de altă parte îşi dau aere în faţa oamenilor cumsecade şi îşi iau la mişto toţi foştii ce au dat dovadă de romantism. Deci îşi merită leciu’ toată viaţa, până behăie şi se convertesc la sadomasochism. Ce să mai zic de ăia care devin foarte veseli, rânjiţi şi comunicativi doar în preajma unor oameni posesori de teancuri… indiferent ce se discută. Fâs!
Cică treaba-i strigătoare la cer, o zic şi ei. Însă dacă le ataci principiu de funcţionare a sistemului ce-i hrăneşte, ăia cu musca pe căciulă o să-l apere din reflex. Ca fumătoru când îi critici ţigara. Alt fâs!

Pân la urmă treaba-i în felu următor:
omu’ are tendinţa să opteze pe ce doare mai puţin. Se zice că prostia doare, însă pe mulţi adevăru-i doare mai rău. E greu să faci pace cu cel din urmă, dar pe mulţi îi învaţă timpu. Auzi ::aici:: şi ia atitudine!

About these ads

4 Responses to “râvnitorii, vântu’ morii”

  1. “…profitând maxim de relaţiile părinteşti &CO…” Recunosc , is vinovat! :)

  2. poi exact!
    (asta cu părinţii) e o chestie cu care ar trebui să se mândrească lumea.
    în schimb le e ruşine, şi încearcă să-şi atribuie lor meritele.
    în cazu ăsta, nu trădează frustrare măturată sub preş?

    anumite chestii pur şi simplu nu le poţi ascunde pe termen lung. ăştia-s în stare să zică că s-au născut… din ei însişi, fără să aibă nevoie nici măcar de asistentă :)). De aici şi vorba: a fi plin de tine :D

  3. Direct mi-am adus aminte de ce zicea krs intr-o piesa” That’s right , you self-created , out of millions of sperm cells , you made it , you fertilized the egg man , you made it” :))

  4. piesă cu mesaj benga’, mai ales raku după 1,52 :D ..sau deliric 2,50

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 75 other followers