excursie în tenebra gândului de sociopat

Camaradu’ Adrian mi-a pasat ştafeta în a dezvălui un scenariu morbid, cu ce le-aş face io anumitor persoane pe care le “îndrăgesc”. Al lui puteţi să-l citiţi ::aici::

Aşadar în primu rând aş sechestra aceste persoane (din ambele sexe), într-un loc în care nici cel mai puternic urlet de agonie, să nu răzbească la urechile unor posibili samariteni, care m-ar denunţa înainte să duc la bun sfârşit cele propuse.
Imobilizaţi în prealabil, la pielea goală.. aş turna pe fiecare în parte câte două găleţi cu furnici roşii flămânzite. Odată pistruiaţi, subiecţilor li se vor îndepărta chirurgical pleoapele, cu un bisturiu uns cu spirt. Întotdeauna m-au enervat ignoranţii şi plăcut oamenii “cu ochii deschişi”. I-aş pune apoi vreo trei zile să doarmă într-o cameră cu stroboscop pulsând lumină la cel mai scurt interval.
După acest răgaz de odihnă le-aş coase sfincteru şi ulterior le-aş turna pe gât cu pâlnia câte un laboş de fasole frecată, până la o balonare vizibilă. Aş purcede apoi la identificarea celor posedaţi de cel rău. Cu o bidinea îmbibată în acid sulfuric i-aş stropi pe rând ca o ploaie măruntă.
“în numele Tatălui, al Fiului şi-al Sfântului Duh”. Dacă se agită şi fac spume la gură, e clar. Necuratu’ se ascunde sub unghii, aşa că iau patentu şi le smulg pe rând. Odată purificaţi, îi jupoi de piele ca să fac câinilor maidanezi păturici pe timp de frig. În memoria tuturor animalelor dezblănite, ca panaramele să fie în ton cu fashionu.

Finalmente, ca să închei, voi aplica metoda medievală numită Fierăstrăul (ilustrată aici) – despre care am citit nu de mult. Ea constă în legarea victimelor cu capul în jos, ideea torturii fiind ca acestea să supravieţuiască şi să fie conştiente cât mai mult timp. Fapt posibil datorită sângelui care continuă să oxigeneze creierul acuzatilor. În ciuda durerilor atroce, un condamnat supus unei astfel de torturi poate rezista până în momentul în care fierastrăul îi atinge toracele :)
Şi soundtrack la toată treaba, piesa asta